SUPERVIZARE
Abordarea noastră
Supervizarea în psihoterapie
Primii pași intr-un domeniu sunt de obicei cei mai dificili, mai entuziaști, mai frumoși, mai plini de descoperiri. De multe ori, cel care termină formarea în psihoterapie, poate trai doar o stare de confuzie si anxietate și i se pare că nu se potrivește mai nimic din ce a invățat. Unii chia spun că ”teoria nu are nici o legătură cu practica”
Supervizarea ii poate ajuta să se bucure de experiețele acestui nou început și să reușescă să armonizeze conceptele teoretice învățate cu aspectele concrete prezente în ședința de terapie.
Rolul principal al supervizorului nu este de a verifica sau de a corecta practicianul ca un expert care a venit în inspecție. Supervizarea nu se rezumă la un proces de evaluare. Menirea acestei etape de formare este în primul rând de a ajuta specialistul care se află la început de drum:
- Să își asume identitatea de psihoterapeut
- Să găsescă curajul de a avea incredere în judecata proprie, să ia decizii și să iși asume aceste decizii
- Să fie creativ, flexibil, adaptabil
- Să facă legătura dintre aspectele teoretice asimilate în formare, ideile și credințele personale și reacțiile concrete ale clienților veniți în psihoterapie
- Să pună bazele unei viziuni persoanale coerente despre cum apare, cum se menține și cum se pot rezolva problemele de natură psihoemoțională și relațională ale clienților
- Să construiască strategii terapeutice variate
- Să clarifice, să diferențieze între diversele roluri personale și rolul de psihoterapeut
- Să gasescă raspunsuri pentru neclarități sau întrebări care apar pe parcursul practicii
- Să clarifice și să înțeleagă diverse strategii și tehnici terapeutice
- Să identifice rezonanța personală pe care o trezește lucru cu cazurile de psihoterapie
- Să depășescă momentele dificile și de blocaj din ședințele de terapie pe care le derulează
- Să gasescă resurse pentru cazurile la care lucrează.
Astfel un supervizor este in primul rând interesat să sprijine practicianul să realizeze aspectele de mai sus. Bineînțeles el se va asigura și că supervizatul utilizează tehnicile și atitudinile terapeutice din școala în care face formare. Acest lucru nu le face pentru că ”așa trebuie”, ”așa e corect” ci pentru că la sfărșitul supervizării trebuie să ateste că cel cu care a lucrat utilizează principiile scolii respective (în cazul de față terapia sistemică).
Cum se desfășoară supervizarea în cadrul Institutului pentru cuplu și familie?
Ca etapă în programul de formare ca specialist în terapie, supervizarea are un aspect aparte. Ea este cea mai importantă etapă de clarificare și înțelegere a procesului terapeutic. Persoana care a explorat diveste atitudini și tehnici în programul de formare teoretică reușește în cadrul supervizării să lege aceste tehnici și atitudini de gesturi ale unor persoane concrete. De asemenea el este pus in postura de a decide și de a aplica ceea ce duce la un nivel superior de înțelegere.
De asemenea în cadrul supervizării se realizează și o schimbare a relației dintre invățăcel și formator. Daca în programul de formare teoretică formatorul pregătește temele teoretice și le prezintă cursanților, în supervizare lucrurile se întâmplă invers. Supervizatul meditează la practica lui, analizează cazurile pe care le derulează și apoi vine la întîlnirea cu supervizorul și îi propune acestuia teme de dezbatere sau aspecte din cazuri în conformitate cu interesele lui concrete din practică. Pe baza acestor teme și întrebări supervizatul și supervizorul (și ceilalți colegi în cazul supervizării în grup) dezbat și caută soluții care să îmbunătățească practica celui care vine in supervizare.
Specialiștii acreditați ca și supervizori în școala de psihoterapie din cadrul Institutului pentru cuplu și familie sunt psihoterapeuți principali acreditați de colegiul psihologilor cu o practică terapeutică de peste 13 ani. Rostul lor în supervizare este de a fi de folos pentru supervizați pentru ca aceștia să ducă la bun sfarșit ședințele proprii de psihoterapie.
Supervizarea se desfășoară fie individual, fie in grupuri mici de 5-7 persoane. Numărul mic de persoane din grupuri este determinat de faptul că în supervizare este nevoie ca fiecare participant să aibă spațiu pentru a pune întrebări și de a găsi răspunsuri pentru practica lui.
Supervizarea se poate face ca obligație în programul de formare sau ca o necesitate pe parcursul practicii indiferent de momentul în care ai terminat formarea (in afara programului de formare).
Supervizarea se face atît în întâlnire dintre supervizat și supervizor în absența clienților cât și în contact direct cu clienții.
