- 14 Noiembrie, 2013
- Marcel Nedelcu
Este o frază auzită de la un cursant, la un workshop de educație continuă unde am prezentat mai detaliat o ședintă de terapie din practica personală. M-am simțit bine când am auzit acest enunț. Reacția din partea auditoriului mi-a validat multe trăiri pe care le am de multe ori când lucrez în terapie sau susțin cursuri, însă pe care nu pot să le comunic ușor cu ceilalți. Este ceva ce simt atunci și ține de trăirea momentului.
De multe ori mă gândesc că trec prin clipe pe care cred că le trăiesc actorii de teatru. Ceea ce crează ei la fiecare spectacol este unic. Aceast ”ceva” creeat ține de actori, de spectatori și de interacțiunea dintre ei. Spectacolele unei pieste de teatru, deși au acelaș nume și aceleaș scenarii, nu sunt niciodată la fel. De multe ori pot fi foarte diferite. Mai ales la nivelul acelor realități care sunt greu de pus în cuvinte: trăiri, magia interacțiunilor, entuziasmul, plenitudinea de sensuri și semnificații, legătura dincolo de cuvinte ce apare intre actori, intre actori și spectatori, între toți aceștia și sala teatrului, momentul social în care se află etc. Baza este un dialog autentic, deschis la toate nivelurile (cuvinte, senzații, miros,mișcare etc.- enunț și răspuns). Totul devine o entitate distinctă care are o viață aparte, începe în momentul intrării în sală și dispare atunci cănd spectacolul se termină și toți pleacă înspre restul vieții lor. Această entitate poate trăi în continuare doar în amintirile fiecăruia și se stinge ușor o dată cu uitarea.
La fel, fiecare ședință de terapie devine o entitate aparte, dincolo de terapeut, client, sală, contextul cultural din acel moment, istoricul lor si planurile de viitor, interacțiunea intre aceste elemente. Viețuește doar atunci, în acel moment în care se derulează ședința, și se păstrază in mintea participanților, se stinge ușor o dată cu uitarea, dacă nu este resuscitată de altă experiență, la care devine element creator.
În acest workshop (despre care vorbeam la început), prin prezentarea cazului respectiv, am simțit că am adus puțin din acea entitate care a ființat în ședința de terapie și m-am bucurat că pot împărtăși aceste momente cu cineva din exterior.
Aceste ”realități /entități” sunt diferite:
Sunt ședințe in care mă simt în contact cu clienții și realitatea care se costruiește este deosebită, mă împuternicește pe mine și pe clienții mei. Rezultă (cred) așa numita ”ședință reușită”. Să o numim ”ședința magică”.
Alteori entitatea este mai ternă, ”obișnuită” sau chiar apăsătoarea, descurajantă , cum a fost ședința descrisă în 01.10.13. Nu vreau să numesc aceste ședințe ca ședințe eșuate. Nu cred în așa ceva. Aceste ședințe au la rândul lor impact în economia cazului. Au rolul lor. Lasă urme care pot fi forte importante pentru client și pentru scopul terapiei. Important este să nu anulăm aceste urme, consecințe, efecte benefice. Nu cred că toate ședițele dintr-un caz sau de terapie în general trebuie să fie ”magice” cum le-am descris pe cele de mai sus. Cel puțin în practica mea nu se întîmplă așa. Sunt sedințe din categoria primelor care inspiră și mobilizează dar sunt multe și din celălalt tip.
Cum ar fi dacă toate ar fi magice? Intreaga terapie devine la fel, ternă și cred că atunci amvrea să căutăm ceva diferit.
”Dacă toate ședințele tale sunt așa ……., atunci e extraordinar!”
Ca un răspuns al meu la această afirmație pot să spun că nu toate sunt așa. Sunt de ambele feluri. Ambele sunt folositoare și cred că fac parte din procesul firesc al terapiei. Mă bucur că am ședințe magice pentru că mă inspiră și mă mobilizează. De asemenea încerc să folosesc rezultatele celuilalt tip de ședințe, să nu anulez totul atunci când am în practică momente ”obișnuite” sau de cele incărcate de tensiune, frustrare, negativism, lipsa de sperantă.
Gîndindu-mă cum apar aceste ședințe ”magice” îmi vine în minte faptul că eu nu le caut. Nu intru in ședință dorindu-mi să apară ședința magică. Cred că dacă o cauți atunci nu va apărea. La fel cum ne spun multe din poveștile copilăriei sau pildele înțelepte, lucrurile importante sau deosebite apar atunci cînd ești relaxat procupat de a fi în sarcină și a face ceea ce crezi că trebuie să faci. Intru în ședintă propunandu-mi doar să interacționez cu clienții pentru a înțelege, pentru a-i sprijini pe ei să ințeleagă, pentru a ave un ”dialog deschis”. …Restul e dat de entitatea separată care se nu mește ședință și pe care am înceract să o descriu mai sus comparând-o cu o piesă de teatru pusă în scenă la un moment dat.
