- January 03, 2022
- Angelica Sirețchi
În două contexte diferite, de la două persoane diferite și care nu se cunosc, am auzit de curând aceeași expresie:„La el(noi) în familie nu a existat dragoste”. Am întrebat mai multe despre asta. Răspunsul a fost, curios, același: „ Ei(noi) nu se(ne) strângeau(m) în brațe și nu se(ne) sărutau(m)”.
Am fost uimită de folosirea aceluiași filtru de interpretare a dragostei. Dar oare sărutările sau îmbrățișările să fie singurul mod prin care noi ne manifestăm dragostea față de cineva?
Eu cred că în orice om și în orice familie există dragoste. Fără dragoste, niciun om nu ar putea crește. El s-ar ofili și ar muri.
Însă oamenii își exprimă dragostea în mod diferit. Fie cum au văzut la părinți, fie cum au văzut la bunicii care i-au crescut, fie cum au văzut în filme, au aflat din cărți sau de la prieteni, au văzut la părinții celui mai bun prieten sau cum au visat mereu să fie.
Unii o exprimă prin îmbrățișări și sărutări. Alții, prin grija față de celălalt. Alții, prin declarații de dragoste. Prin flori, prin cadouri, prin a-i fi alături celuilalt la greu, prin susținere, prin încurajare, prin a construi o casă, prin a avea copii. Și chiar prin secrete. Din dragoste,țin secret un lucru despre care cred că îl va răni pe celălalt.
Și părinții au moduri diferite, mai greu decelabile de către copii, de a-și exprima dragostea față de aceștia. Unii părinți muncesc mult, chiar cu riscul de a petrece foarte puțin timp cu copiii, pentru a le oferi acestora condiții bune de trai. Din dragoste față de copiii lor.Alți părinți își sacrifică viața, cariera, sănătatea, relațiile, visele, crezând că așa le va fi mai bine copiilor lor. Din dragoste. Alții petrec mult timp cu copiii, le citesc povești, se joacă cu ei. Din dragoste. Alții îi împing pe copii spre concursuri și competiții pentru a le dezvolta asertivitatea și competitivitatea. Din dragoste. Alții își dau, din dragoste, copiii spre adopție sau plasament pentru ca aceștia să nu sufere de deprivări materiale. Alți părinți își părăsesc copiii pentru că nu se consideră a fi un bun exemplu și cred că acestora le va fi mai bine fără ei. Din dragoste.
Mama mea își exprimă dragostea mai ales făcând mâncare. Deși fiecare fiică a sa este adultă și are propria casă și familie, când vine în vizită, o întreabă dacă a mâncat, o pune la masă și se oferă să-i dea mâncare pentru acasă să-i fie mai ușor. Când eu sunt plecată în țară pentru a ține cursuri, mă întreabă dacă am mâncat azi, îmi amintește să nu stau flămândă și să îmi iau pachet la drum. Grija ei pentru mâncare nu mă deranjează că știu că ăsta e unul din modurile ei de a-mi spune că mă iubește.
Părinții care își critică copiii, o fac cu intenții bune- vor să îi învețe să facă lucrurile mai bine, să se privească obiectiv, și o fac din dragoste.
Oamenii fac lucruri din dragoste pe care ceilalți, primitorii, nu le privesc și nu le trăiesc astfel.
Scopul meu, ca terapeut, este atunci de a-i ajuta pe oameni să-și lărgească grila de interpretare a dragostei, să-și comunice intențiile și interpretările, să ajungă la un limbaj comun clarificator. Un limbaj personal al dragostei.
Dragostea nu rănește. Însă, modul prin care cineva o exprimă poate răni prin incongruența între sentimente și cuvinte sau acte.
Virginia Satir spunea că dragostea și umorul sunt două forțe vindecătoare.
Atunci, eu, Angelica Sirețchi, dacă voi căuta în fiecare relație și în fiecare familie modurile prin care oamenii își exprimă dragostea, voi putea ajuta mai mult la vindecarea lor.
Va fi una mai profundă, ce validează valoarea fiecărei ființe umane că este și poate fi iubită.
Cu dragoste,
Angelica
Iași, 20 aprilie 2014
