Acest tip de psihoterapie lucrează cu toate tipurile de probleme psihoemoționale și relaționale cu care se confruntă oamenii:

• fie că sunt etichetate cu formulări psihiatrice:

-          anxietate,

-           atacuri de panică,

-          fobii,

-          obsesii,

-          depresie,

-          conjugopatii,

-          comportament deviant,

-          tulburare de opoziție,

-          disfuncții sexuale

-          stres postraumatic

-          adicții (alcool, droguri, jocuri)

-          boli psihosomatice (alergii, astm, boli cutanate etc.) etc.

•  fie că sunt descrise în cuvinte obișnuite:

-          lipsa de energie,

-          lipsă de motivație,

-          nemulțumirea maritală, conflicte in cuplu,

-          conflicte intre parinți și copii,

-          rezultate slabe la școală,

-          reacția la pierderea cuiva drag,

-          luarea deciziei pentru divorț,

-          facilitarea unui divorț amiabil,

-          recuperarea  postdivorț,

-           neînțelegeri în familie

-          dificultăți de adaptare la locul de muncă

-          dificultatea de a forma relații cu ceilalți (relații sociale sau de cuplu) etc.

De multe ori se fac confuzii determinate de numele acestei forme de terapie :”psihoterapia sistemică familială şi de cuplu”. Astfel mulți cred că se referă doar la problemele apărute in relațiile din familie și în cuplu, dar nu este așa. Individul face parte din sisteme relaționale și problemele lui sunt în interdependență cu contextul familial și relațional. Numele de psihoterapie de familie și cuplu se referă la fatul că problemele din familie și de cuplu se rezolvă cu precădere de către acest tip de terapie și mai puțin de către psihoterapia individuală.